Schitul Pahomie

Schitul Pahomie este unul dintre cele mai izolate schituri sihastresti ale tarii nostre. Aflat in localitatea Baile Olanesti, comuna Barbatesti, judetul Valcea, la aproximativ 30 de kilometri de orasul Ramnicu Valcea, schitul lui Pahomie se ascunde smerit in padurile dese pe la poalele Muntelui Buila.

La schitul din Buila se ajunge mergand pe drumul national 64A, pana in localitatea Baile Olanesti, trecand prin Pausesti Maglasi, apoi cotind la stanga, spre satul Cheia; de aici se porneste, pe un drum forestier destul de bun, pana la apa numita "Izvorul Frumos". O cruce mare de fier sta infipta in munte, deasupra apei, binecuvantand pe toti pelerinii care se inchina ei. La picioarele Crucii sta asezata Maica Domnului, insotita de cuvintele: "In ce chip doreste cerbul izvoarele apelor, asa Te doreste sufletul meu pe Tine, Dumnezeule" (Psalm 41,1).

Schitul Pahomie - scurt istoric

Intrarea in smerita asezare monahala se face pe sub un turn-clopotnita varuit in alb. Potrivit unei vechi pisanii, intemeietorii schitului sihastresc sunt "Pahomie monahul si Sava Haiducul", care l-au zidit pe acesta in anul 1520, putin mai sus de Izvorul Frumos. Se stie ca "monahul Pahomie", mai inainte de calugarie numit Popa Postelnicu, a fost fiul lui Iordache Parscoveanu vel Stolnic, insa despre monahul "Sava haiducul" nu se stie nimic.

Potrivit unei alte pisanii, se crede ca acest "monah Pahomie" a fost Barbu Craiovescu, ctitorul Manastirii Bistrita. Se crede ca Barbu Craiovescu ar fi zidit Schitul Pahomie prin anul 1509, drept multumire pentru faptul ca aici s-a ascuns si a scapat din calea lui Mihnea cel Rau, cel care, dupa ce ii daramase ctitoria de la Manastirea Bistrita, il cauta sa-l omoare. Alaturi de el a slujit zidirii schitului si capitanul Sava, numit "Sava haiducul" pentru pradarea unor bogati din zona, spre a face rost de hrana necesara celor ascunsi la "Izvorul Frumos".

In actuala pisanie a bisericutei de sub stanca apare anul 1684; se crede insa ca in acest an a fost reparata si restaurata biserica. In anul 1684, Constantin vel Spatar (viitorul Sfant voievod Constantin Brancoveanu) repara Manastirea Bistrita si Schitul Pahomie, ambele fiind ctitorii ale boierilor Craiovesti, stramosii sai.

Unii cred ca Barbu Craiovescu, calugarit Pahomie, ar fi zidit numai o bisericuta de lemn, in apropiere de Izvorul Frumos, iar Sfantul Constantin Brancoveanu ar fi zidit actuala biserica din piatra, de sub peretele de stanca. Pentru intarirea acestei ipoteze nu exista insa documente sau dovezi istorice.

Shitul Pahomie, zidit in apropiere de "Izvorul Frumos", apare amintit intr-un document din anul 1793, semnat de Alexandru Moruzzi, prin care domnitorul tarii intareste sihastrilor de aici anumite scutiri de dari. Mai apoi, in anul 1798, domnitorul Constantin Hangherli intareste si el anumite danii schitului din Buila.

In data de 17 decembrie 1824, cand "biserica se afla spre darapanare cu totul", schitul era metoc al Manastirii Iezer. Mai apoi, in anul 1880, schitul de sub stanca a fost insa complet parasit, biserica daramandu-se pana la jumatate, iar chiliile ruinandu-se definitiv. Abia in anul 1952 s-a recladit biserica schitului, in forma ei initiala (dupa trasaturile zidurilor ramase), si corpul de chilii. Schitul Pahomie a fost sfintit in data de 30 septembrie 1956, de catre episcopul Iosif al Ramnicului, fiind incredintat spre indrumare parintelui Veniamin, venit de la Schitul Patrunsa.

Biserica schitului, inchinata Sfantului Proroc Ilie si zidita in forma de nava, este asezata aproape in intregime sub stanca muntelui. Interiorul acesteia, pentru ca este foarte mic, este impartit numai in Sfant Altar si naos. Pridvorul micut, deschis si fara ferestre, este sustinut de sase stalpi de zid. Interiorul este luminat de doua ferestre mici, aflate in naos, pe zidul din dreapta. Catapeteasma care acopera Sfantul Altar este din zid. Fatadele exterioare sunt simple, varuite in alb, iar acoperisul este din tabla.

Bisericuta smerita este zugravita in fresca de pictorul Stan Hermeneanu, acesta fiind ajutat de Vasile Ciugulin. Precum se citeste in pisanie, pictura a fost sfiintita in data de 30 septembrie 1956. Din pricina infiltratiilor, pictura peretelui dinspre stanca a inceput sa se degradeze. Cu timpul insa, pictura s-a deteriorat in mare pentru, drept pentru care aceasta a fost refacuta in anul 1997, de catre ierodiaconul Popa Nicolae, din Perisani.

Cladirea pentru staretie, trapeza, bucatarie si chilii este amplasata la vest de biserica, fiind construita din zid, etajata si cu acoperis de tabla. Atat biserica, cat si cladirea anexa au fost ridicate de mesteri zidari din localitatea Costesti, judetul Gorj, si de mesteri tamplari din comuna Barbatesti.