Schitul Pahomie

Schitul Pahomie este unul dintre cele mai izolate schituri sihastresti ale tarii nostre. Aflat in localitatea Baile Olanesti, comuna Barbatesti, judetul Valcea, la aproximativ 30 de kilometri de orasul Ramnicu Valcea, schitul lui Pahomie se ascunde smerit in padurile dese pe la poalele Muntelui Buila.

La schitul din Buila se ajunge mergand pe drumul national 64A, pana in localitatea Baile Olanesti, trecand prin Pausesti Maglasi, apoi cotind la stanga, spre satul Cheia; de aici se porneste, pe un drum forestier destul de bun, pana la apa numita "Izvorul Frumos". O cruce mare de fier sta infipta in munte, deasupra apei, binecuvantand pe toti pelerinii care se inchina ei. La picioarele Crucii sta asezata Maica Domnului, insotita de cuvintele: "In ce chip doreste cerbul izvoarele apelor, asa Te doreste sufletul meu pe Tine, Dumnezeule" (Psalm 41,1).

Schitul Pahomie - scurt istoric

Intrarea in smerita asezare monahala se face pe sub un turn-clopotnita varuit in alb. Potrivit unei vechi pisanii, intemeietorii schitului sihastresc sunt "Pahomie monahul si Sava Haiducul", care l-au zidit pe acesta in anul 1520, putin mai sus de Izvorul Frumos. Se stie ca "monahul Pahomie", mai inainte de calugarie numit Popa Postelnicu, a fost fiul lui Iordache Parscoveanu vel Stolnic, insa despre monahul "Sava haiducul" nu se stie nimic.

Potrivit unei alte pisanii, se crede ca acest "monah Pahomie" a fost Barbu Craiovescu, ctitorul Manastirii Bistrita. Se crede ca Barbu Craiovescu ar fi zidit Schitul Pahomie prin anul 1509, drept multumire pentru faptul ca aici s-a ascuns si a scapat din calea lui Mihnea cel Rau, cel care, dupa ce ii daramase ctitoria de la Manastirea Bistrita, il cauta sa-l omoare. Alaturi de el a slujit zidirii schitului si capitanul Sava, numit "Sava haiducul" pentru pradarea unor bogati din zona, spre a face rost de hrana necesara celor ascunsi la "Izvorul Frumos".

In actuala pisanie a bisericutei de sub stanca apare anul 1684; se crede insa ca in acest an a fost reparata si restaurata biserica. In anul 1684, Constantin vel Spatar (viitorul Sfant voievod Constantin Brancoveanu) repara Manastirea Bistrita si Schitul Pahomie, ambele fiind ctitorii ale boierilor Craiovesti, stramosii sai.

Unii cred ca Barbu Craiovescu, calugarit Pahomie, ar fi zidit numai o bisericuta de lemn, in apropiere de Izvorul Frumos, iar Sfantul Constantin Brancoveanu ar fi zidit actuala biserica din piatra, de sub peretele de stanca. Pentru intarirea acestei ipoteze nu exista insa documente sau dovezi istorice.

Shitul Pahomie, zidit in apropiere de "Izvorul Frumos", apare amintit intr-un document din anul 1793, semnat de Alexandru Moruzzi, prin care domnitorul tarii intareste sihastrilor de aici anumite scutiri de dari. Mai apoi, in anul 1798, domnitorul Constantin Hangherli intareste si el anumite danii schitului din Buila.

In data de 17 decembrie 1824, cand "biserica se afla spre darapanare cu totul", schitul era metoc al Manastirii Iezer. Mai apoi, in anul 1880, schitul de sub stanca a fost insa complet parasit, biserica daramandu-se pana la jumatate, iar chiliile ruinandu-se definitiv. Abia in anul 1952 s-a recladit biserica schitului, in forma ei initiala (dupa trasaturile zidurilor ramase), si corpul de chilii. Schitul Pahomie a fost sfintit in data de 30 septembrie 1956, de catre episcopul Iosif al Ramnicului, fiind incredintat spre indrumare parintelui Veniamin, venit de la Schitul Patrunsa.

Biserica schitului, inchinata Sfantului Proroc Ilie si zidita in forma de nava, este asezata aproape in intregime sub stanca muntelui. Interiorul acesteia, pentru ca este foarte mic, este impartit numai in Sfant Altar si naos. Pridvorul micut, deschis si fara ferestre, este sustinut de sase stalpi de zid. Interiorul este luminat de doua ferestre mici, aflate in naos, pe zidul din dreapta. Catapeteasma care acopera Sfantul Altar este din zid. Fatadele exterioare sunt simple, varuite in alb, iar acoperisul este din tabla.

Bisericuta smerita este zugravita in fresca de pictorul Stan Hermeneanu, acesta fiind ajutat de Vasile Ciugulin. Precum se citeste in pisanie, pictura a fost sfiintita in data de 30 septembrie 1956. Din pricina infiltratiilor, pictura peretelui dinspre stanca a inceput sa se degradeze. Cu timpul insa, pictura s-a deteriorat in mare pentru, drept pentru care aceasta a fost refacuta in anul 1997, de catre ierodiaconul Popa Nicolae, din Perisani.

Cladirea pentru staretie, trapeza, bucatarie si chilii este amplasata la vest de biserica, fiind construita din zid, etajata si cu acoperis de tabla. Atat biserica, cat si cladirea anexa au fost ridicate de mesteri zidari din localitatea Costesti, judetul Gorj, si de mesteri tamplari din comuna Barbatesti.

Schitul Patrunsa

Schitul Patrunsa este un locas monahal ortodox de o frumusete aparte. Poate si pentru faptul ca la acesta nu se poate ajunge cu masina, fiind asezat in Parcul National Buila-Vanturarita, locul ofera o liniste atat de benefica dezvoltarii unei vieti launtrice deosebite.
Schitul, cu obste de calugari, se afla asezat la o distanta de numai 7 kilometri de comuna Barbatesti, in judetul Valcea. De pe drumul national DN 67, care leaga intre ele localitatile Ramnicu Valcea si Targu Jiu, pe la kilometrul 30, se face dreapta, la Barzesti, pe drumul judetean DJ 646E, cale de vreo 8 kilometri. Mai apoi, o carare de 4 kilometri urca lin spre schitul retras.

Ansamblu monahal de la baza muntelui a fost construit in anul 1740, de catre Episcopul Clement al Ramnicului, in amintirea faptului ca aici a fost nascut de mama lui. Pe numele ei Paraschiva Modoran, originara din localitatea Pietrarii de Jos, mama episcopului a trecut muntele, de frica otomanilor, si s-a salasluit la poalele Muntelui Buila, loc numai astazi „Patrunsa”.

Schitul / Manastirea Patrunsa a fost distrusa in urma caderii unei stanci, aceasta fiind refacuta in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, de catre postelnicul Dumitru, protopopul Pietraru si postelnicul Ion Barbatescu, probabil vrednici urmasi ai episcopului Climent.

In anul 1895, schitul de la Patrunsa a fost iarasi parasit si lasat fara slujitori. Obstea monahala a renascut pe aceste locuri abia intre anii 1934-1935, biserica schitului fiind resfintita in ziua de 23 august 1936, prin truda ieromonahului Veniamin Grigorescu.
Actuala biserica dateaza din secolul al XIX-lea, iar pictura este lucrata in stil Brancovenesc, cu influente populare. Biserica are doua hramuri, si anume: Sfanta Cuvioasa Parascheva, Sfantul Ioan Teologul si Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul. Hramul principal se datoreaza dorintei ctitorului, a carui mama purta numele Cuvioasei Parascheva.
Biserica de la Schitul Patrunsa a suferit modificari in anii 1963 si 1977, cand a fost construita casa staretului Veniamin Grigorescu (1935-1975) si Paul Niculescu (1975-1990). In aceasta perioada, pridvorul bisericii a fost inchis, iar biserica a fost acoperita cu tabla. Astazi, manastirea dezvolta o viata monahala deosebit de vie, biserica acesteia fiind declarata monument istoric.

La schit pot innopta doar barbatii, care primesc masa si cazare in schimbul respectarii regulilor interioare ale lacasului de cult, anume participarea la toate slujbele si abtinerea de la consumul de carne. Cazare: 2 camere, cu cate 3 paturi; o camera la mansarda, cu 10 paturi.

Buila Vanturarita Barbatesti

Masivul Buila-Vanturarita este situat in partea central-nordica a Judetului Valcea si face parte din Muntii Capatanii. Masivul iese in evidenta fata de lantul principal al acestora, atat prin dispunere cat si prin constitutie si relief. Creasta principala a Muntilor Capatanii, constituita preponderent din sisturi cristaline are o dispunere est-vest, cu creste secundare inspre nord si sud. Exceptie fac doua masive calcaroase, ale caror creste principale sunt dispuse pe directia SV-NE: Masivul Tarnovu in nord-vest si Masivul Buila-Vanturarita in sud-est.

Masivul Buila-Vanturarita se intinde de la vest de Cheile Bistritei si pana la est de Cheile Olanestilor (Folea). Legatura cu Muntii Capatanii este facuta prin Plaiul Netedu (interfluviul dintre raurile Bistrita si Costesti), Plaiul Lespezi (interfluviul dintre raurile Costesti si Cheia) si Plaiul Hadarau (interfluviul dintre raurile Cheia si Olanesti).

Creasta Buila-Vanturarita are o extindere spatiala de tip liniar, cu o lungime de circa 14 km si o latime cuprinsa intre 0,5 si 2,5 m km (extinderea calcarelor jurasice). Altitudinea absoluta este in Varful Vanturarita Mare (1885 m), iar cea minima la iesirea Bistritei din chei (550 m).

Principalele varfuri ale masivului sunt, de la sud-vest spre nord-est, urmatoarele: Arnota (1183,7 m), Muntele Cacova (1525,1 m), Muntele Piatra (1643 m), Muntele Albu (1658,9 m), Buila (1848,6 m), stevioara (1847 m), Vanturarita Mare (1885,2 m), Vioreanu (1866 m), Vanturarita Mica (1655 m), Stogu (981 m).

Puncte de intrare/Acces

Parcul National Buila-Vanturarita are 6 puncte de intrare:

3 in Comuna Costesti, unul pe Valea Bistrita si doua pe Valea Costesti: Bistrita, Pietreni-Prislop si Pietreni-Valea Morii;

1 in Comuna Barbatesti pe Valea Otasaului;

1 in Satul Cheia pe Valea Cheia;

1 in Orasul Baile Olanesti pe Valea Olanesti.

Accesul se poate face fie pe drumul national 67 Ramnicu Valcea-Targu Jiu, fie pe drumul judetean Ramnicu Valcea-Baile Olanesti.

Alegand prima varianta se poate ajunge in parc astfel:
Prima varianta - 30 Km pana in Barbatesti (sat Barzesti), apoi inspre nord pe Valea Otasaului, 5 km pe drum asfaltat, inca 3 km pe drum forestier, pana la capatul drumului, de unde pe poteca, intr-o ora, se ajunge la Schitul Patrunsa;
A doua varianta - 38 km pana la Costesti, apoi inspre nord, se poate ajunge fie in Satul Bistrita (7 km pe drum asfaltat), fie in Satul Pietreni (5 km drum asfaltat si 2 km drum pietruit).

Alegand soseaua spre Baile Olanesti, dupa 15 km se pot alege doua variante:

1. pe Valea Olanesti, 6 km pana in statiune si 14 km pe drum forestier pana in Cheile Olanesti, trecand pe la cantonul silvic Manzu (7 km);
2. pe Valea Cheia, 7 km pana in Valea Cheii pe sosea asfaltata, apoi pe drum forestier. Dupa ce se trece de Schitul Iezer (3 km), se poate ajunge fie la Schitul Pahomie (8 km), fie la cantonul silvic Cheia (9 km).

ACTIVITATI UMANE TRADITIONALE

Oamenii din asezarile de la poalele Muntiilor Capatanii si-au dus viata de-a lungul generatiilor folosind resursele naturii pentru a asigura existenta famililor. Din lemnul padurilor si din piatra muntiilor si-au confectionat case si anexe gospodaresti, mobilier, unelte si au incalzit locuintele. In munte au inaltat stane pentru vietuirea pe timpul verii. Pajistile si fanetele le-au asigurat hrana animalelor din gospodari folosite pentru hrana, transport, paza si pentru confectionarea articoleleor de imbracaminte. Numarul populatiei a crescut treptat si omul a patruns tot mai mult in munte. A inceput sa extraga resurse in scopuri comerciale. Asa au aparut exploatarile forestiere cu castiguri frumoase care au adus prosperitate in casele oamenilor dar si constructia de cai ferate forestiere, drumuri de acces, cabane si cantoane funiculare, etc.

Padurea a dat prinosul sau de bogatie oamenilor.

Pajistile si fanetele au adus oamenilor prosperitate prin cresterea animalelor. In Muntii Capatanii s-a dezvoltat o bogata retea de stane, poteci si drumuri de carute sau de tractor iar numarul oilor depasea zeci de mii in fiecare localitate. Oeritul, care a avut mare amploare in trecut, a fost inlocuit in unlele sectoare prin cresterea bovinelor iar transhumanta, cu incarcatura sa spirituala, aproape a disparut sau se realizeaza cu mijloace auto.

Credinta in Dumnezeu i-a facut pe oameni sa ridice biserici si troite, la inceput din lemn apoi din materiale mai trainice.

Respectarea sarbatorilor relogioase de-a lungul anului a fost o preocupare permanenta pentru oameni. Cu timpul, de ziua unor sfinti se organizau sarbatori cu mare rasunet in viata spirituala si culturala. Unele se pastreaza si astazi pe alocuri. La Polovragi de SF. Ilie (20 iulie) are loc o mare sarbatoare folclorica si comerciala, la Bistrita de Sf. Maria Mare (15 august) este de asemenea un balci iar pe 8 septembria de Sf. Maria Mica este o sarbatoare la care paticipa indeosebi rromii. Tot la 8 septembrie are loc la Barbatesti sarbatoarea folclorica “Braul de Aur”.

Localitatea Vaideeni reuneste pastori, fii ai satului, iubitori de folclor ciobanesc, comercianti etc. la marea sarbatoaare care are loc in jurul datei de 24 iunie (de Sanziene)  cunoscuta sub numele de ,, Invartita Dorului” care urmeaza traditia celebrei nedei care, cu secole in urma, a dat numele unui munte cel mai inalt din Muntii Capatanii. Tot in luna iunie are loc la Horezu festivalul ceramicii populare in cadrul targului “Cocosul de Hurez”.

Un loc aparte in cadrul traditiilor l-au avut cele legate de prelucrarea produselor naturale: tabacirea pieilor, cojocaria, croitoria, tesutul in razboaie mai ales in timpul iernii, fieraria, lemnaria, rotaria, etc. menite sa asigure bunurile necesare vietii pe cont propriu. Anumiti oameni cu inclinari si pasiuni au realizat scule si unelte din metal, altii au confectonat din lemn putini pentru branza, ciubere si alte recipiente, fluiere, bate ciobanesti, furci pentru tors, sei pentru cai si ustenisile necesare la stana. In egala masura s-a dezvoltat creatia textila prin producerea de paturi purtate permanent de ciobani, saculet de cumparaturi sau transport, disagi, costume populare, chimire si curele, opinci.

Turismul ca latura a economiei

Turismul, ca latura a economiei, poate fi o importanta sursa de venituri pentru o asezare umana daca este organizat bine, slujit cu seriozitate si are asigurata
informarea necesara turistilor (harti, ghiduri, etc.). Pentru Muntii Capatanii informarea turistica a fost sporadica.

Turismul de munte este o binefacere fizica, psihica si spirituala, aduce pace si liniste sufletului, vindeca si reface starea de bine
Perturbata de stresul cotidian.

Muntii Capatanii poarta la marginea sudica si cea un numar mare de schituri si manastiri dezvoltate in mare parte pe vatra unor vechi lacasuri de smerenie, meditatie si rugaciune intemeiate de sihastri retrasi din lumea pacatoasa. Nu intamplator acestia si-au ales locuri pitoresti, apreciate si astazi, care creeau o stare de binefacere.

Despre Muntii Capatanii

Pentru cei care nu stiu, Muntii Capatanii fac parte din Complexul Muntilor Parang, acestia apartinand Carpatiilor Maridionali.Muntii Capatanii sunt mai putini cunoscuti desi ocupa o suprafata de peste 1000 de km patrati, iar axa lor longitudinala se intinde pe circa 40 de km lungime.

O buna parte din acesti munti, prin valorificarea lor geomorfologica, floristica si peisagistica, a fost inclusa in parcurile nationale Cozia si Buila-Vanturarita, si in cateva rezervatii naturale, constituite recent, altele in curs de executie.

Pe latura sudica, a Muntilor Capatanii se afla vechi asezari ciobanesti (Polovragi, Vaideeni, Romani, Barbatesti, Cheia, etc.) cu portul, obiceiurile si sarbatorile lor care atrag numerosi turisti. La acestea se adauga cunoscutele statiuni balneare Calimanesti, Cozia, Caciulata, Baile Olanesti iar spre nord Voineasa.

Tot pe latura sudica dar si pe cea estica se insiruie o serie de manastiri si schituri de o valoare deosebita spre care se indreapta anual sute de turisti. 

Citat - Guido Rey

"Dragostea de munte isi are radacina in frumusetea locului de unde privesti, in transpareanta aerului, in clarittea cerului, in adancul prapastiilor, in marea singuratate. Ea izvoraste din senzatia inaltimilor, din prezenta pericolului, din tumultul libertatii, din uitarea tuturor lucrurilor omenesti".